miercuri, 22 ianuarie 2014

Gheorghe, Argentin, Gheorghe, numele salvatorilor


                                           Gheorghe, Argentin, Gheorghe

                                         
                                                                  foto - alba24.ro




Am asistat cu tristeţe, deznădejde, indignare, la un spectacol televizat. Spectacolul incompetenţei transmisă în direct, pe toate posturile de televiziuni de ştiri centrale.
Telecomanda frigea de la felul în care butonam, nu mai ţineam cont de faptul că informaţiile veneau din studiouri anteninste ori băsiste (care or fi alea).
Ascultam convorbirile dintre moderator şi medicul-victimă, cum rar se poate întâmpla într-un caz de accident aviatic.
Ascultam, vedeam imagini cu o roială de nedescris într-o zonă în care se presupunea că ar fi aproape de cea în care avionul a căzut (de fapt, opusul acelui loc).
Burtierele televiziunilor nu mai conteneau cu informaţiile, unele contradictorii, altele ce păreau reale şi precise.

Aş vrea, în cadrul acestui material, să mă alătur demersurilor jurnalistice deja existente la această oră (22 ianuarie, ora 18.00) şi să-mi exprim punctele de vedere, sper eu cât mai obiective, referitoare la modul în care (nu) s-a acţionat în vederea identificării cât mai rapide a locului accidentului aviatic şi salvarea victimelor, pentru a mări cât mai mult şansele de supravieţuire, având în vedere modul, locul, timpul în care s-a produs.
Din păcate, două persoane aflate la bordul avionului (pilotul şi o tânără voluntară, studentă în an terminal la Medicină Militară) au decedat, urmare a rănilor suferite şi a timpului mare de expunere la condiţii meteo nefavorabile.
Este, totuşi, posibil ca măcar una dintre ele să fi fost în viaţă la momentul la care scriu aceste rânduri, dacă toată resursa materială şi umană avută la dispoziţie ar fi fost coordonată corespunzător, iar informaţiile primite direct de la sursă ar fi fost gestionate şi valorificate cu celeritate.
Cu regret o spun, însă cei care (încă)  conduc destinele ministerului din care am făcut parte sunt departe de a fi numiţi profesionişti, dotarea tehnică şi resursa umană implicată în eveniment fiind puse la pământ de un grup format doar din trei săteni din Petreasa – Horea, care s-au susţinut reciproc şi au identificat cu precizie aproape matematică locul tragediei.
Voi începe derularea evenimentelor, având deja la dispoziţie mai multe materiale audio şi video care m-au ajutat în descâlcirea (nu în totalitate) a acestui caz.
Eram acasă, cu televizorul pornit, cu pagina de pe site-ul de socializare deschisă, în momentul în care au început să curgă informaţiile despre eveniment. La început, doar scurte rânduri, cu informaţii incomplete, ulterior, pe parcursul orelor în care victimele erau căutate, aceste informaţii se îngroşau, poate uneori chiar prea mult, devenind înşelătoare pentru cei care orbecăiau noaptea prin inima muntelui.
.           Cred că foarte puţine au fost cazurile în care victimele unui accident aviatic, produs pe teritoriul unei ţări, într-o zonă populată (la câţiva kilometri distanţă în orice direcţie se găsesc aşezări omeneşti), zonă de asemenea acoperită cu semnal GSM,  reuşesc să comunice intens cu instituţiile statului, cu prieteni, cunoştinţe, salvatori, mai lipseau conversaţiile cu Papa şi Maica Tereza, ca lucrurile să intre în normal mai repede decât s-au întâmplat.
112 – numărul unic de apel în caz de urgenţă a fost folosit intens, însă, din păcate, nu şi-a dovedit eficienţa, deşi era un caz deosebit, la care trebuia să se intervină cu rapiditate.
Cine a fost eficient?
Trif Gheorghe, un simplu cetăţean din Cluj, comuna Horea, sat Petreasa. (interviul poate fi urmărit aici ), la care adaug noi înregistrări cu declaraţiile celor trei aici

În jurul orei 19.00, în timp ce urmărea la tv ştirile despre accidental aviatic, a discutat cu soţia sa şi s-a decis să intervină. Astfel în mai puţin de jumătate de oră şi-a adus alături alţi doi consăteni Argentin Todea şi Gheorghe Giurgiu.
Fără instrumente sofisticate, fără sprijin tehnic, folosind maşina personală, la ora 19.30 s-a pus în mişcare spre virful muntelui, ţinând legătura cu şeful de post Marius Neag, care i-a indicat telefonic zona din care s-a auzit zgomotul produs de căderea avionului.
Repet, la mai bine de 3 ore de la producerea accidentului, perioadă în care au fost vehiculate tot soiul de informaţii, din surse mai mult sau mai puţin oficiale.
La fel de atent la detalii, Gheorghe Trif a sunat la 112 şi a cerut să I se facă legătura cu doctorul Zamfir, cel care mai avea puţin şi scria romane, dădea interviuri, ajuta răniţii, în timp ce la rându-I era accidentat.
Prin legătura creată, prin întrebările simple şi la obiect adresate medicului, Trif a reuşit să-şi dea seama cu precizia unui instrument unde sunt victimele poziţionate în munte.
Aproape de locul identificării acestora, Trif primeşte apel de la un alt consătean, care i-a comunicat să revină la domiciliu, întrucât la tv s-a transmis ştirea că victimele au fost deja salvate.
N-au renunţat, au strigat prin munte, iar la nici 45 minute de la plecarea în “misiune” au primit răspunsul dorit, victimele i-au ghidat cu vocile.
La 20.12 , ora precizată de Trif în interviu, erau faţă în faţă cu victimele. Au realizat că pilotul este deja decedat, iar o tânără se afla în stare foarte gravă, confirmarea venind din partea medicului Zamfir.
În acel moment, Trif l-a sunat pe şeful de post şi i-a comunicat rezultatul, cerând să fie trimise ajutoare – SMURD, salvamontişti, jandarmi, oricine putea da o mână de ajutor în transportul şi evaluarea victimelor.
După aproape jumătate de oră de aşteptare, văzând că nimeni nu apare, Trif şi Argentin Todea au pornit către locul unde şi-au lăsat maşina, ducând în spate tânăra şi sprijinind medicul Zamfir, care se deplasa pe propriile picioare.
În jurul orei 21.10 au ajuns la maşină, unde erau aşteptaţi de cei de la clubul de off-road, au lăsat victimele şi s-au întors la locul accidentului pentru a-I prelua pe cei rămaşi.
Lângă ei s-a alăturat un alt consătean, care a urcat cu tractorul până aproape de locul accidentului, preluând restul victimelor, mai puţin pe pilotul Iovan, decedat, rămas încarcerat între fiarele contorsionate ale epavei avionului.
La revenirea în puctul de întâlnire, probabil în jurul orei 22.00, tânăra era resuscitată de cei de la Ambuulanţă.
În timpul acesta, trupele massive de salvatori bântuiiau haotic prin munţi, derutate de informaţiile eronate primite.
La 21.22 Ponta, aflat într-un studiou de televiziune, anunţa sec faptul că a primit sms cu informaţia că victimele accidentului au fost găsite şi sunt transportate spre baza muntelui., continuând nestingherit interviul. 
( poate fi vizualizat aici ).
În tot acest interval de timp Secretarul de stat Chiper, directorul general de la Romatsa - Aleodor Frâncu, purtătorul de cuvânt al STS, mulţi alţii, dădeau informaţii telefonice tuturor moderatorilor televiziunilor, în loc să se concentreze pe coordonarea efectivelor deplasate la faţa locului, la găsirea celor mai bune şi mai rapide soluţii în vederea recuperării din inima muntelui a celor captive.
Bomboana pe colivă a pus-o ministrul Radu Stroe, care, într-un acces de infantilism, declara că “regretă faptul că această tragedie s-a produs în timpul mandatului său”, plecând în trombă în maşina de serviciu, lăsând un neavenit să gestioneze o situaţie cu care nu te întâlneşti zi de zi.
Astăzi, la aproape 48 de ore de la producerea accidentului, Ponta, avându-l alături pe generalul cu bolta stelară pe umeri- Gabriel Oprea, prezintă presei un raport preliminar (încarcat de inadvertenţe), în care-I scoate vinovaţi şi cere demiterea lui Chiper, a directorului Romatsa şi a şefului STS – Opriş.
Între timp, şeful IGSU şi al Romatsa şi-au dat demisiile, fără să mai aştepte demiterile (raportul poate fi citit aici ).
Sunt, totuşi, o serie de întrebări ce nu prea îşi găsesc răspunsul, urmare a derulării evenimentelor, a citirii raportului, a informaţiilor ce circulă în mass media.
  1. De ce nu au intervenit “capetele luminate” din conducerile ministerelor, dacă s-a văzut clar că nu se poate rezolva situaţia în timp util?
  2. De ce aceleaşi “capete luminate” nu au făcut toate demersurile privind utilizarea sistemelor de monitorizare şi urmărire în vederea identificării poziţiei exacte a celor 7 victime?
  3. Cine a redactat raportul preliminar, un document plin de inexactităţi?
  4. De ce se ascunde faptul că avionul cumpărat în urmă cu un an cu suma de 1 milion euro nu este în revizie la Romaero Bacău, ci doar “parcat” gratuit în hangarul lor (avion despre care ministrul internelor – Stroe transmitea reprezentanţilor mass media că este destinat salvării oamenilor- oare transplantul de organe pentru ce- pentru cine se face?
  5. Cine este vinovat de proasta comunicare şi colaborare dintre instituţii?
  6. Cine a “rupt” legătura între momentul în care Trif a comunicat şefului de post că a găsit victimele (20.12) şi momentul în care Ponta anunţa cu jumătate de gură că salvatorii i-au recuperat, informaţia venind prin sms la 21.22, având în vedere că  în raport se notează faptul că pădurarul Trif i-a găsit la 21.16?
  7. De ce în raport este menţionată ora resuscităriii tinerei studente ca fiind 23.35, în condiţiile în care Trif  afirmă în interviu că asta se întâmpla la ora 22.00, oră la care cobora cu cel de-al doilea grup de supravieţuitori?
  8. De unde a plecat informaţia prezentată pe burtierele televiziunilor la ora 20.05, aceea că echipele de salvare i-au găsit pe supravieţuitori, ceea ce i-a derutat într-o oarecare măsură pe membrii echipei Trif, la un pas de a le da crezare şi a renunţa la căutări, deşi erau la doar câteva sute de metri distanţă de locul accidentului?
Probabil că mai sunt multe alte întrebări, legate de iminenţa acelui zbor, dacă nu putea fi utilizată altă aeronavă, dacă nu putea fi amânat cu o zi, dacă Iovan avea experienţa pilotării unor avioane de mici dimensiuni, comparativ cu cele de linie, dacă instituţiile implicate au respectat întocmai paşii din protocolul iniţiat pentru astfel de situaţii.
Vor curge râuri de cerneală, vor fi dezvăluite scenarii, intrigi, rivalităţi personale, de grup sau inter-instituţionale
Nimic din toate acestea nu-i va întoarce la viaţă pe cei doi plecaţi în cele veşnice.
Poate că erau mai mulţi, dacă Gheorghe, Argentin şi Gheorghe nu renunţau la căldura sobei şi plecau cu mâna goală prin coclauri, pe urmele celor  mai căutaţi 7 români ai zilei de 20 ianuarie 2014…